Foamea fiziologică crește de obicei treptat, se potolește cu aproape orice aliment obișnuit și trece după masă, în timp ce pofta de dulce apare brusc, vizează un aliment anume și rămâne adesea și după ce ați mâncat. Cel mai simplu mod de a le deosebi este să vă evaluați foamea pe o scală de la 0 la 10 și să vă întrebați dacă ați mânca în acel moment un fel de mâncare obișnuit, de exemplu ouă sau o supă.
Distincția are o miză practică. Dacă este foame, soluția este o masă luată la timp și suficientă. Dacă este poftă fără foame, mâncarea în plus o potolește rareori și este mai util să înțelegeți ce o declanșează.
Pe scurt:
Cercetătorii împart apetitul în foame homeostatică, legată de un deficit energetic, și foame hedonică, în care gândurile și dorința de mâncare apar fără o nevoie reală de energie. Evitarea pe termen scurt a unui aliment anume poate accentua pofta pentru el, iar restricția calorică generală, pe termen mai lung, tinde în studii să reducă poftele. Pentru extractul de șofran și picolinatul de crom există studii mici, de 8 săptămâni, la femei cu suprapondere, care nu pot fi transferate automat asupra oricărui produs.
Care este diferența dintre foame și pofta de dulce?
Lowe și Butryn (2007) descriu două dimensiuni ale apetitului. Foamea homeostatică apare atunci când corpul nu a primit energie o perioadă lungă. Foamea hedonică este o stare subiectivă, cu gânduri, senzații și impulsuri frecvente legate de mâncare, fără un deficit energetic pe termen scurt sau lung. Potrivit autorilor, o parte tot mai mare din alimentația din mediul actual este ghidată de plăcere, nu doar de nevoia de calorii.
Este un articol conceptual, nu un experiment, și nu oferă un test cu care o persoană să stabilească ce tip de foame are. Este util pentru că arată că pofta de dulce nu este neapărat un semnal al lipsei de energie sau al lipsei unui anumit nutrient. Cele două se amestecă adesea: o persoană foarte flămândă întinde și ea mai ușor mâna după ceva dulce.
După ce semne le puteți deosebi pe loc?
Tabelul este un reper practic pentru auto-observare. Semnele din el nu sunt criterii măsurate într-un anumit studiu, ci descriu tabloul tipic pe care mulți îl pot verifica la ei înșiși.
| Semn | Mai degrabă foame | Mai degrabă poftă de dulce |
|---|---|---|
| Cum începe | Treptat, la câteva ore după ultima masă | Brusc, adesea după o anumită situație sau imagine |
| Ce vă doriți | Aproape orice aliment obișnuit este bun | Un aliment anume, de exemplu ciocolată sau biscuiți |
| Senzații fizice | Stomac gol, oboseală, concentrare dificilă | Gânduri despre mâncare, fără semne fizice clare |
| După masă | Trece | Poate rămâne sau poate reapărea curând |
| Dacă așteptați 10–15 minute | De obicei se accentuează | Adesea slăbește, mai ales dacă vă schimbați activitatea |
Niciun semn luat separat nu este decisiv. Dacă trei sau patru rânduri indică aceeași direcție, tabloul este mai clar.
Cum să folosiți o scală de la 0 la 10
În cercetările despre apetit, foamea, sațietatea și dorința de a mânca sunt evaluate cel mai des cu scale vizuale analogice: o linie pe care persoana marchează cât de puternică este senzația. Flint și colab. (2000) au studiat reproductibilitatea și validitatea acestor scale în evaluarea apetitului. Varianta de acasă este mai simplă, dar ideea este aceeași.
- Evaluați foamea de la 0 (deloc) la 10 (foame puternică, neplăcută).
- Evaluați pofta pentru alimentul respectiv pe aceeași scală.
- Întrebați-vă dacă ați mânca acum un fel de mâncare obișnuit.
- Notați situația: ora, ultima masă, starea de spirit, ce faceți.
- Repetați evaluarea după 10–15 minute, dacă foamea este sub 4.
Să luăm un exemplu: duminică după-amiază, o persoană lucrează de acasă, își amintește că are ciocolată în dulap, iar pofta este 8, în timp ce foamea este 2. Un fel de mâncare obișnuit nu o tentează. După o plimbare scurtă, pofta scade la 4. Dacă astfel de notițe se repetă, devine vizibil că pofta ține de situație, nu de nevoia de mâncare, iar soluția ține de mediu: ciocolata să nu fie la îndemână în orele de lucru de acasă.
Accentuează interdicțiile pofta de dulce?
Parțial. În analiza sa, Meule (2020) rezumă că privarea selectivă, de scurtă durată, de un anumit aliment poate într-adevăr să accentueze pofta pentru el, în timp ce restricția energetică pe termen lung tinde în studii să reducă poftele. Autorul arată și că restricția poate ajuta la stingerea reacțiilor învățate, în care o anumită situație declanșează automat dorința de mâncare.
În practică, interzicerea completă a unui aliment preferat timp de câteva zile poate face gândurile despre el mai insistente. O abordare mai ușor de menținut este adesea o cantitate moderată, planificată, în anumite situații, combinată cu schimbarea mediului. Este o concluzie din date agregate, nu o regulă pentru oricine: la unele persoane, evitarea completă a unui aliment funcționează mai bine decât cantitatea moderată.
Appeti OFF: ce s-a studiat pentru ingredientele sale
Appeti OFF (GLP-1) conține Caralluma fimbriata, Metabolaid® (verbină de lămâie și hibiscus), extract de șofran standardizat la 0,5% safranal și picolinat de crom. Pentru două dintre aceste ingrediente există studii legate de dorința de a mânca.
Gout și colab. (2010) au studiat 60 de femei sănătoase, ușor supraponderale, într-un studiu dublu-orb, controlat cu placebo, timp de 8 săptămâni, fără restricție calorică. Grupul cu extract de șofran (176,5 mg pe zi, denumire comercială Satiereal®, ulterior Supresa®) a raportat ronțăit mai rar între mese și a avut o scădere în greutate mai mare decât placebo. Ronțăitul a fost înregistrat prin jurnale completate chiar de participante, iar extractul din studiu nu este neapărat același cu șofranul din Appeti OFF.
Anton și colab. (2008) au studiat 42 de femei cu suprapondere care raportau poftă de carbohidrați. După 8 săptămâni cu picolinat de crom, aportul alimentar, foamea și pofta de alimente grase au scăzut față de placebo, iar greutatea a arătat doar o tendință de scădere, fără semnificație statistică. Ambele studii sunt mici, scurte și doar cu femei. Appeti OFF este un supliment alimentar, nu un medicament din grupa agoniștilor GLP-1. În caz de diabet, sarcină, alăptare sau tratament medicamentos, discutați despre utilizare cu medicul sau cu farmacistul.
Ce nu știm încă
Nu există un test validat pentru acasă care să separe fiabil foamea de pofta pentru un anumit aliment; scalele din studii măsoară senzații care sunt, prin natura lor, subiective. Nu este clar nici de ce unele persoane au pofte mult mai puternice decât altele, la un stil de viață asemănător. Pentru suplimente lipsesc studiile mai mari și mai lungi, la bărbați și la diferite vârste, precum și comparațiile ingredientelor și dozelor exacte din produsele combinate.
Când să consultați un medic
Consultați un medic dacă pofta de dulce este însoțită de sete intensă, urinare frecventă, oboseală sau o modificare inexplicabilă a greutății, dacă aveți tremor, transpirații și palpitații când vă este foame, dacă luați medicamente pentru diabet sau dacă aveți episoade de mâncat excesiv cu pierderea controlului care vă îngrijorează. Un psiholog sau un psihiatru vă poate ajuta dacă mâncarea este principalul mod în care faceți față tensiunii sau tristeții.
Întrebări frecvente
Înseamnă pofta de ciocolată că îmi lipsește magneziul?
Ideea este populară, dar studiile pe care se bazează articolul nu o analizează și nu oferă temei pentru o astfel de concluzie. Pofta pentru un anumit aliment poate ține de situație, de obicei și de plăcerea pe care o oferă alimentul. Dacă suspectați o carență, discutați cu medicul dacă este nevoie de analize.
Este bine să beau apă când îmi este poftă de dulce?
Un pahar cu apă și câteva minute de pauză sunt o modalitate simplă de a verifica dacă pofta slăbește. Este o abordare practică de auto-observare, nu o metodă cu efect dovedit asupra apetitului în studiile citate.
Cât timp trebuie să aștept înainte să decid că este foame?
Sunt suficiente 10–15 minute. Dacă după aceea foamea este la fel sau mai puternică și ați mânca un fel de mâncare obișnuit, este mai probabil să fie foame fiziologică și este rezonabil să mâncați.
Trebuie să renunț complet la dulciuri ca să dispară pofta?
Nu neapărat. Analiza lui Meule din 2020 arată că privarea selectivă, de scurtă durată, de un anumit aliment poate accentua pofta pentru el. Pentru multe persoane, o cantitate moderată și planificată este mai ușor de menținut, dar reacția diferă de la om la om.
Poate un supliment să reducă pofta de dulce?
Pentru extractul de șofran și picolinatul de crom există studii mici, de 8 săptămâni, la femei cu suprapondere, cu mai puțin ronțăit sau mai puțină poftă de alimente grase. Rezultatele nu garantează un efect la oricine și nu înlocuiesc schimbările de mediu și de alimentație.
Surse științifice
- Lowe MR, Butryn ML. „Hedonic hunger: a new dimension of appetite?”, Physiology & Behavior, 2007. doi.org
- Meule A. „The Psychology of Food Cravings: the Role of Food Deprivation”, Current Nutrition Reports, 2020. doi.org
- Flint A, Raben A, Blundell JE, Astrup A. „Reproducibility, power and validity of visual analogue scales in assessment of appetite sensations in single test meal studies”, International Journal of Obesity, 2000. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
- Gout B, Bourges C, Dubreuil S. „Satiereal, a Crocus sativus L extract, reduces snacking and increases satiety in a randomized placebo-controlled study of mildly overweight, healthy women”, Nutrition Research, 2010. doi.org
- Anton SD, Morrison CD, Cefalu WT et al. „Effects of chromium picolinate on food intake and satiety”, Diabetes Technology & Therapeutics, 2008. doi.org
Materialul are caracter informativ și nu înlocuiește consultarea cu un medic sau cu un alt specialist medical calificat. Suplimentele alimentare nu sunt destinate diagnosticării, tratării sau prevenirii bolilor.
