Tablete albe și pulbere de compus de magneziu lângă un cântar de laborator și un pahar gradat de sticlă, pe fundal deschis

200 MG DE MAGNEZIU PE ETICHETĂ: CANTITATEA COMPUSULUI SAU MAGNEZIU ELEMENTAL?

Când pe etichetă scrie „Magneziu – 200 mg”, cifra ar trebui să indice magneziul pur, așa-numitul magneziu elemental din doza zilnică recomandată, nu greutatea întregului compus. Dacă însă cele 200 mg se referă la compus, de exemplu la bisglicinatul de magneziu, cantitatea reală de magneziu este de aproximativ 28 mg, adică de circa șapte ori mai mică.

În suplimente, magneziul este întotdeauna legat de o altă moleculă (oxigen, acid citric, glicină, acid lactic), care are propria greutate. În compușii organici, această moleculă cântărește mult mai mult decât magneziul însuși.

Pe scurt:

Căutați în tabelul cu compoziția rândul „magneziu”, cu o cantitate în mg și un procent din valoarea de referință (375 mg). Aceasta este cantitatea de magneziu elemental. Greutatea compusului (bisglicinat, lactat, citrat) este o altă cifră, mai mare. Pentru doză comparați doar magneziul elemental și adunați-l din toate suplimentele pe care le luați. Forma compusului contează pentru absorbție, dar nu înlocuiește verificarea cantității.

Ce înseamnă „200 mg magneziu” pe etichetă?

În Uniunea Europeană, regulile de etichetare a suplimentelor alimentare sunt stabilite de Directiva 2002/46/CE. Articolul 8 prevede ca nutrienții să fie declarați în formă numerică, pentru porția recomandată pentru consumul zilnic, iar în cazul vitaminelor și mineralelor și ca procent din valorile de referință. Nutrientul este aici magneziul, iar compusul (de exemplu, lactatul de magneziu) este forma în care acesta a fost introdus în produs.

Valoarea de referință pentru magneziu din anexa XIII a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 este de 375 mg pe zi. Procentul din tabel devine astfel o verificare simplă: dacă lângă „magneziu 150 mg” scrie 40%, cifra se referă la magneziul elemental, pentru că 150 mg reprezintă 40% din 375 mg. Oficiul pentru Suplimente Alimentare al Institutelor Naționale de Sănătate din SUA (NIH ODS) descrie același principiu pentru etichetele din SUA: tabelul Supplement Facts declară cantitatea de magneziu elemental, nu greutatea întregului compus.

O mențiune precum „Citrat de magneziu 500 mg” pe partea din față a ambalajului sau într-un text publicitar poate fi corectă, dar descrie compusul. Cantitatea de mineral propriu-zis o găsiți în tabelul cu compoziția.

Cât magneziu conțin diferiții compuși

Proporția de magneziu dintr-un compus se poate calcula din masele molare. Tabelul de mai jos este calculul nostru pentru substanțe pure, anhidre (pentru lactat, și pentru forma dihidrat). Materiile prime reale pot conține apă sau impurități, așa că pentru un anumit produs contează cantitatea declarată de producător.

CompusProporția de magneziu (aproximativ)Magneziu în 200 mg de compusCompus necesar pentru 100 mg de magneziu
Oxid de magneziu60%circa 121 mgcirca 166 mg
Citrat de magneziu (dicitrat trimagnezic, anhidru)16%circa 32 mgcirca 620 mg
Bisglicinat de magneziu (anhidru)14%circa 28 mgcirca 710 mg
Lactat de magneziu (anhidru)12%circa 24 mgcirca 830 mg
Lactat de magneziu (dihidrat)10%circa 20 mgcirca 980 mg
Clorură de magneziu (hexahidrat)12%circa 24 mgcirca 840 mg

Calculul coincide cu datele unui studiu clinic real. În studiul publicat de Schuster și colaboratorii în 2025, fiecare capsulă conține 893 mg de bisglicinat de magneziu, echivalentul a 125 mg de magneziu elemental, adică aproximativ 14%. Două capsule furnizează 250 mg de magneziu, dar aproape 1,8 g de compus.

Din tabel rezultă și o concluzie practică: în cazul sărurilor organice, 100 mg de magneziu necesită între 600 și 1000 mg de substanță. De aceea, produsele cu bisglicinat sau lactat se administrează adesea câte mai multe tablete pe zi, iar un număr mai mare de tablete nu înseamnă, în sine, o doză mai mare de magneziu.

Verificarea etichetei în cinci pași

  1. Găsiți tabelul cu compoziția. Partea din față a ambalajului și textele publicitare nu sunt suficiente. Căutați rândul „magneziu” cu o cantitate în mg.
  2. Verificați procentul. Împărțiți cantitatea indicată la 375 și înmulțiți cu 100. Dacă rezultatul coincide cu procentul de pe etichetă, cifra se referă la magneziul elemental.
  3. Vedeți pentru ce doză este indicată cantitatea. Ea se declară pentru porția zilnică recomandată. Dacă doza zilnică este „între 2 și 4 tablete”, calculați cantitatea atât pentru doza minimă, cât și pentru cea maximă.
  4. Adunați toate sursele. Magneziu se găsește și în multivitamine, în unele medicamente pentru aciditate gastrică și în laxative. Limita superioară pentru suplimente se referă la cantitatea totală din toate acestea.
  5. Separați forma de cantitate. Numele compusului (bisglicinat, citrat, oxid) vă spune ceva despre solubilitate și toleranță, dar nu despre doză. Cele două se evaluează separat.

Să luăm un exemplu: pe două ambalaje scrie „Magneziu 300”. În tabelul primului apare „magneziu 300 mg (80%)”, iar în cel de-al doilea „bisglicinat de magneziu 300 mg”, fără un rând separat pentru magneziu. Primul produs furnizează 300 mg de magneziu elemental pe zi. Al doilea, dacă este vorba de bisglicinat pur, furnizează circa 42 mg. Aceasta înseamnă aproximativ 11% din valoarea de referință, nu 80%. Când eticheta nu indică magneziul elemental, îl puteți întreba pe producător sau pe farmacist înainte de a compara prețurile celor două produse.

Cât magneziu este suficient și când este prea mult?

Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a stabilit în 2015 un aport adecvat de 350 mg de magneziu pe zi pentru bărbați și 300 mg pentru femei. Aceste valori se referă la aportul total din alimente și băuturi. NIH ODS indică pentru SUA valori recomandate puțin mai mari: 400–420 mg pentru bărbați și 310–320 mg pentru femei, în funcție de vârstă.

Limita superioară de aport sigur se aplică doar magneziului din suplimente și medicamente, nu celui din alimente. În Europa, ea este de 250 mg pe zi pentru adulți și copiii de peste 4 ani și se referă la sărurile și compușii de magneziu ușor disociabili. Valoarea a fost stabilită de Comitetul Științific pentru Alimentație în 2001, iar EFSA o citează în opinia sa din 2009. În SUA, limita este de 350 mg pe zi. Cele două valori provin de la instituții diferite. Dacă nu aveți o altă recomandare de la medic, valoarea mai mică este reperul mai prudent.

Potrivit NIH ODS, dozele mari de magneziu din suplimente sau medicamente pot provoca diaree, greață și crampe abdominale. Astfel de efecte sunt raportate cel mai frecvent pentru carbonat, clorură, gluconat și oxid. Riscul de acumulare a magneziului în organism crește atunci când funcția renală este redusă. De aceea, la însumare toate cifrele trebuie să se refere la magneziul elemental: 200 mg dintr-un supliment și încă 100 mg dintr-o multivitamină depășesc deja limita europeană de 250 mg.

Absorbție și studii: ce adaugă forma și ce nu știm încă

Cantitatea de magneziu elemental arată cât mineral conține tableta, dar nu și cât din el va absorbi organismul. NIH ODS rezumă studii mici potrivit cărora aspartatul, citratul, lactatul și clorura se absorb mai complet decât oxidul și sulfatul.

Firoz și Graber, 2001

Autorii au comparat patru preparate comerciale vândute în SUA la voluntari sănătoși care au luat aproximativ 21 mEq de magneziu pe zi (circa 255 mg). Absorbția a fost estimată după creșterea cantității de magneziu eliminate prin urină. Pentru oxid, fracția absorbită calculată a fost de aproximativ 4%, în timp ce clorura, lactatul și aspartatul au avut o biodisponibilitate semnificativ mai mare și asemănătoare între ele. Rezumatul nu precizează numărul participanților.

Blancquaert și colaboratorii, 2019

Cercetătorii au testat în laborator 15 produse comerciale și au constatat diferențe foarte mari în viteza de dizolvare: de la sub 10 minute la peste 120 de minute pentru eliberarea a 80% din magneziu. În studiul pe oameni (30 de adulți sănătoși, doză unică), produsul cu o dizolvare mai bună a crescut magneziul seric mai mult decât un produs cu un conținut mai mare de magneziu elemental. Limitările sunt importante: sângele a fost analizat doar timp de 6 ore, în a doua fază studiul nu a fost orb, iar producătorul unuia dintre produse a finanțat studiul și a furnizat produsele.

Schuster și colaboratorii, 2025

Acest studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo a inclus 155 de adulți din Germania, cu vârste între 18 și 65 de ani, care raportau un somn de calitate slabă. Timp de patru săptămâni, participanții au luat 250 mg de magneziu elemental sub formă de bisglicinat sau placebo. Indicele de severitate a insomniei (ISI) a scăzut cu 3,9 puncte în grupul cu magneziu și cu 2,3 puncte în grupul placebo (p = 0,049), iar autorii descriu efectul ca fiind mic (Cohen's d = 0,2). Ceilalți indicatori (somnolența diurnă, oboseala, stresul, starea de spirit) nu au diferit între grupuri. Somnul a fost evaluat doar prin chestionare, fără măsurători obiective. Nu a fost măsurat nici statusul de magneziu al participanților, iar efectul glicinei (circa 1,5 g pe zi) nu poate fi separat de cel al magneziului.

Studiul indică atât cantitatea de compus, cât și cantitatea de magneziu elemental. Numai cu o astfel de descriere puteți compara doza studiată cu doza din produsul pe care îl aveți în vedere.

Ce nu știm încă

  • Comparațiile dintre forme au fost făcute mai ales pe un număr mic de persoane sănătoase și măsoară urina sau sângele pe parcursul câtorva ore sau săptămâni. Ele nu arată dacă o absorbție mai bună duce la un beneficiu diferit în viața de zi cu zi.
  • Magneziul seric este un indicator slab al cantității totale de magneziu din organism. NIH ODS precizează că sub 1% din magneziul organismului se află în ser, așa că un rezultat normal nu exclude rezerve scăzute.
  • Produsele finite diferă prin viteza de dizolvare, după cum arată studiul lui Blancquaert și al colaboratorilor. Datele despre o formă nu se transferă automat asupra oricărui produs cu același compus.

MagneMix: ce să verificați în compoziție

MagneMix conține bisglicinat de magneziu și lactat de magneziu. Doza zilnică recomandată este de 2 până la 4 tablete, iar pentru administrarea de seară, 2 tablete cu aproximativ 30 de minute înainte de culcare. Înainte de a alege doza, verificați în tabelul de pe ambalaj câte mg de magneziu elemental conțin 2 și, respectiv, 4 tablete și comparați cele două cifre cu limita superioară de 250 mg pentru magneziul din suplimente, adăugând magneziul din alte produse pe care le luați.

Ambii compuși din MagneMix apar în studiile de absorbție descrise mai sus: lactatul în comparația lui Firoz și Graber, iar bisglicinatul în studiul lui Schuster și al colaboratorilor. Produsul MagneMix nu a fost studiat ca atare într-un studiu clinic, așa că aceste rezultate se referă la ingrediente, nu la formula finită. Produsul nu este recomandat femeilor însărcinate și celor care alăptează. Dacă aveți o boală renală, o afecțiune cronică sau luați medicamente, consultați medicul înainte de utilizare.

În opinia sa din 2009, EFSA a acceptat o relație cauză-efect între aportul de magneziu și echilibrul electrolitic, metabolismul energetic, neurotransmisia și contracția musculară, menținerea oaselor și a dinților, sinteza proteinelor și diviziunea celulară. Condiția este ca alimentul să fie cel puțin o „sursă” de magneziu în sensul Regulamentului (CE) nr. 1924/2006, iar această cerință se referă la cantitatea de magneziu din produs. Somnul, stresul și crampele nu se numără printre efectele evaluate în această opinie.

Când să vă adresați medicului

  • Aveți o boală de rinichi sau vi s-a recomandat să limitați aportul de minerale.
  • Luați antibiotice din grupa tetraciclinelor sau a chinolonelor, bifosfonați pentru osteoporoză sau alte medicamente care trebuie administrate la distanță de minerale. NIH ODS indică pentru bifosfonați cel puțin 2 ore înainte sau după magneziu, iar pentru tetracicline și chinolone cel puțin 2 ore înainte sau 4–6 ore după acesta.
  • Crampele musculare, furnicăturile, palpitațiile sau oboseala durează de săptămâni sau se agravează. Aceste simptome au multe cauze posibile, iar magneziul nu este singura dintre ele.
  • Aveți diaree prelungită, greață sau crampe abdominale după ce ați început suplimentul.
  • Sunteți însărcinată sau alăptați.

Întrebări frecvente

Ce este magneziul elemental?

Este cantitatea de mineral magneziu propriu-zis din produs, fără greutatea moleculei de care este legat (citrat, bisglicinat, oxid etc.). Doar această cantitate poate fi comparată cu aportul recomandat și cu limita superioară.

Cât magneziu elemental conțin 1000 mg de citrat de magneziu?

În cazul dicitratului trimagnezic anhidru, circa 160 mg. Cantitatea exactă depinde de materia primă, așa că orientați-vă după rândul „magneziu” din tabelul cu compoziția.

Limita superioară de 250 mg include și magneziul din alimente?

Nu. Ea se referă doar la magneziul din suplimente și medicamente. Pentru magneziul prezent în mod natural în alimente, EFSA precizează că nu a fost stabilită o limită superioară.

Cum îmi dau seama dacă cifra de pe etichetă se referă la compus?

Dacă lângă cantitate apare un procent din valoarea de referință, împărțiți cantitatea la 375. Dacă procentul coincide, cifra se referă la magneziul elemental. Dacă este trecut doar numele compusului cu mg, fără un rând separat „magneziu”, cantitatea se referă cel mai probabil la întregul compus.

Surse științifice

  • NIH Office of Dietary Supplements. „Magnesium – Fact Sheet for Health Professionals”, actualizat în 2026. ods.od.nih.gov
  • EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies (NDA). „Scientific Opinion on Dietary Reference Values for magnesium”, EFSA Journal 13(7):4186, 2015. doi.org
  • EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies (NDA). „Scientific Opinion on the substantiation of health claims related to magnesium … pursuant to Article 13(1) of Regulation (EC) No 1924/2006”, EFSA Journal 7(9):1216, 2009. doi.org
  • Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind suplimentele alimentare, articolul 8, 2002. eur-lex.europa.eu
  • Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, anexa XIII „Aporturi de referință”, 2011. legislation.gov.uk
  • Schuster J, Cycelskij I, Lopresti A, Hahn A. „Magnesium Bisglycinate Supplementation in Healthy Adults Reporting Poor Sleep: A Randomized, Placebo-Controlled Trial”, Nature and Science of Sleep, 2025. doi.org
  • Firoz M, Graber M. „Bioavailability of US commercial magnesium preparations”, Magnesium Research, 2001. pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
  • Blancquaert L, Vervaet C, Derave W. „Predicting and Testing Bioavailability of Magnesium Supplements”, Nutrients, 2019. doi.org

Autor: Echipa științifică DIFFERENT PHARM

Conținutul a fost pregătit de specialiști în suplimente alimentare și nutriție din echipa Different Pharm.

Materialul are caracter informativ și nu înlocuiește consultarea cu un medic sau cu un alt specialist medical calificat. Suplimentele alimentare nu sunt destinate diagnosticării, tratării sau prevenirii bolilor.

Scrieți un comentariu


mai multe postări de blog