Prebioticul este o substanță pe care bacteriile din intestin o folosesc selectiv, probioticul conține microorganisme vii, iar postbioticul conține microorganisme nevii sau componente ale acestora. Cele trei categorii au definiții diferite, cerințe diferite privind dovezile și studii separate, de aceea efectul uneia nu poate fi transferat asupra alteia.
Definițiile au fost formulate de Asociația Științifică Internațională pentru Probiotice și Prebiotice (ISAPP) între 2014 și 2021. Condiția comună din ele este un beneficiu demonstrat pentru sănătate. Fără acesta, substanța este doar o fibră, o cultură bacteriană sau un preparat bacterian.
Pe scurt:
Probioticul este alcătuit din microorganisme vii care, în cantitate suficientă, aduc un beneficiu pentru sănătate (Hill și colab., 2014). Prebioticul este un substrat pe care microorganismele din organism îl folosesc selectiv, cu beneficiu pentru sănătate (Gibson și colab., 2017). Postbioticul este un preparat din microorganisme nevii și/sau componente ale acestora, cu beneficiu pentru sănătate (Salminen și colab., 2021). Simbioticul combină microorganisme vii și un astfel de substrat (Swanson și colab., 2020). Pentru un ingredient anume, inulina nativă din cicoare, EFSA acceptă că 12 g pe zi contribuie la defecația normală prin creșterea frecvenței scaunelor.
Ce înseamnă fiecare termen?
Probiotic
Grupul de experți ISAPP (Hill și colab., 2014) confirmă definiția FAO și OMS din 2002: probioticele sunt „microorganisme vii care, administrate în cantități adecvate, aduc un beneficiu pentru sănătatea gazdei”. Dacă bacteriile nu supraviețuiesc până la sfârșitul termenului de valabilitate sau doza este mai mică decât cea studiată, produsul nu corespunde definiției.
Prebiotic
Gibson și colab. (2017) definesc prebioticul drept „un substrat utilizat selectiv de microorganismele gazdei, care aduce un beneficiu pentru sănătate”. Definiția admite și substanțe care nu sunt carbohidrați, precum și acțiuni în afara tubului digestiv, dar păstrează două condiții: efectul trebuie să treacă prin utilizarea selectivă de către microbiotă, iar beneficiul trebuie să fie documentat. De aceea, o fibră care acționează doar prin volumul ei sau fără selectivitate nu este prebiotic.
Postbiotic
Potrivit Salminen și colab. (2021), postbioticul este „un preparat din microorganisme nevii și/sau componente ale acestora, care aduce un beneficiu pentru sănătatea gazdei”. Metaboliții purificați produși de bacterii nu corespund definiției și, potrivit autorilor, trebuie numiți cu denumirea lor chimică.
Simbiotic și aliment fermentat
Swanson și colab. (2020) definesc simbioticul drept un amestec de microorganisme vii și substrat(uri) utilizate selectiv de microorganismele gazdei, care aduce un beneficiu pentru sănătate. Grupul de experți nu cere ca fiecare componentă să îndeplinească separat criteriile pentru probiotic sau prebiotic, dar beneficiul amestecului trebuie demonstrat.
Alimentele fermentate sunt o categorie separată. Marco și colab. (2021) le definesc drept „alimente obținute prin creșterea dorită a microorganismelor și prin conversii enzimatice ale componentelor alimentare”. Această definiție nu cere ca alimentul finit să conțină microorganisme vii sau să aibă un beneficiu demonstrat. Pâinea cu maia este un aliment fermentat, deși după coacere nu mai conține bacterii vii, iar iaurtul este un aliment fermentat, dar nu este automat un probiotic.
Comparație după conținut, cantitate și dovezi
Coloana despre cantitate este utilă când comparați etichete, deoarece fiecare categorie se măsoară în alte unități.
| Categorie | Ce conține | Cum se exprimă cantitatea | Ce cere definiția |
|---|---|---|---|
| Prebiotic | O substanță, de exemplu inulină sau oligozaharide | Grame pe zi | Utilizare selectivă de către microbiotă și beneficiu documentat |
| Probiotic | Microorganisme vii cu tulpina specificată | UFC (unități formatoare de colonii) sau număr de spori vii | Beneficiu la administrarea în cantitate adecvată |
| Postbiotic | Microorganisme nevii, de exemplu inactivate termic, și/sau componente ale acestora | Număr de celule sau masa preparatului, nu UFC | Beneficiu pentru sănătate; metaboliții purificați nu se iau în calcul |
| Simbiotic | Microorganisme vii și substrat | Două cantități separate: UFC și grame | Beneficiul amestecului |
| Aliment fermentat | Aliment obținut cu participarea microorganismelor | De obicei nu se menționează | Nu cere microorganisme vii sau beneficiu demonstrat |
De ce nu sunt interschimbabile?
Cele trei categorii acționează pe căi diferite. Probioticul aduce microorganisme din exterior. Prebioticul nu aduce bacterii, ci servește drept hrană celor care trăiesc deja în intestin, așa că rezultatul depinde și de compoziția propriei microbiote. Postbioticul nu se poate înmulți, deci efectul lui nu depinde de supraviețuirea bacteriilor.
De aici rezultă trei concluzii practice. Mai întâi, un studiu cu o tulpină vie nu dovedește efectul formei inactivate a aceleiași tulpini, deoarece, conform definițiilor, acestea sunt categorii diferite și fiecare trebuie să aibă propriile date despre beneficiu. Apoi, cantitățile nu se compară: 10 g de inulină și 10 miliarde UFC măsoară lucruri diferite. În al treilea rând, toleranța diferă. Prebioticele sunt fermentate de bacterii și, în cantități mai mari, pot provoca gaze. EFSA consideră efectul inulinei benefic doar dacă aportul nu duce la diaree.
Să luăm un exemplu: o persoană mănâncă în fiecare dimineață iaurt, bea o băutură cu fibre adăugate și ia o capsulă cu bacterii inactivate. Conform definițiilor, iaurtul este un aliment fermentat, băutura este prebiotic doar dacă fibra din ea a fost studiată în această doză, iar capsula este un postbiotic. Dacă după o săptămână apar gaze, nu se poate afla care dintre cele trei schimbări le-a provocat. Este mai util să începeți cu un singur lucru, să urmăriți efectul două-trei săptămâni și abia apoi să adăugați următorul.
Ce arată studiile cu inulină
Pentru inulina din cicoare există în UE o evaluare științifică favorabilă a unei mențiuni de sănătate. În 2015, grupul de experți EFSA a concluzionat că s-a stabilit o relație cauză-efect între consumul de inulină nativă din cicoare și menținerea defecației normale prin creșterea frecvenței scaunelor. Condiția este un aport de 12 g pe zi. Evaluarea se referă la un ingredient descris exact: un amestec nefracționat cu grad mediu de polimerizare de cel puțin 9 și sub 10% monozaharide. Ea nu se aplică automat oricărui produs cu mențiunea „fibre” sau altor tipuri de fructani.
Cum citim două dintre studii
Vandeputte și colab. (2017) analizează probe dintr-un studiu randomizat, dublu-orb, încrucișat, cu 44 de adulți cu constipație ușoară. Participanții iau 12 g de inulină din cicoare pe zi sau maltodextrină ca placebo, câte patru săptămâni. Ponderea genurilor Bifidobacterium și Anaerostipes crește, iar cea a genului Bilophila scade. Consumul de inulină explică aproximativ 0,8% din diferențele de compoziție a microbiotei, iar profilul general al metaboliților volatili din materiile fecale nu se modifică semnificativ. Creșterea frecvenței scaunelor în același studiu a fost publicată separat. Studiul a fost finanțat de BENEO, producătorul inulinei testate, iar doi dintre autori sunt angajați ai companiei.
Watson și colab. (2019) realizează două studii încrucișate cu persoane de 40–75 de ani care au o frecvență a scaunelor ușor scăzută. Participanții iau 10 g de inulină pe zi sau placebo, câte cinci săptămâni. În primul studiu, cu 10 participanți care l-au finalizat, frecvența este de 4,9 ori pe săptămână cu inulină, față de 3,6 cu placebo. În al doilea, cu 20 de participanți care l-au finalizat, nu există diferență (7,5 față de 8,1 ori pe săptămână), iar mulți participanți au peste cinci scaune pe săptămână și cu placebo, adică nu îndeplinesc criteriul de includere. La cei 16 participanți cu frecvență scăzută din ambele studii, aceasta crește de la 4,1 la 5,0 ori pe săptămână. Microbiota a fost analizată în al doilea studiu și acolo nu s-au găsit diferențe semnificative. Studiile au fost finanțate de Sensus, producătorul inulinei folosite.
Ce rezultă din cele două studii. Efectul a fost măsurat asupra frecvenței scaunelor la adulți care au, de la început, scaune mai rare. La persoanele cu frecvență normală, al doilea studiu nu arată nicio diferență. Schimbarea bacteriilor este măsurabilă, dar mică, și în sine este un marker, nu un beneficiu: în definiția prebioticului, beneficiul este frecvența scaunelor, iar schimbarea microbiotei este mecanismul presupus. În ambele cazuri, dozele studiate sunt de 10–12 g pe zi, iar o capsulă cuprinde de obicei mai puțin de un gram de pulbere. Datele din aceste studii nu se aplică unui produs cu câteva sute de miligrame de inulină.
Cum recunoașteți categoria după etichetă
Răspundeți la următoarele întrebări, în această ordine:
- Conține microorganisme vii? Dacă eticheta indică genul, specia și codul tulpinii, precum și cantitatea în UFC la sfârșitul termenului de valabilitate, este vorba de un probiotic sau de un simbiotic.
- Conține celule inactivate? Expresii precum „inactivate termic” sau „heat-killed” indică un postbiotic. Cantitatea nu poate fi exprimată în UFC, deoarece celulele nevii nu formează colonii.
- Este indicată o substanță în grame? Dacă este inulină, fructooligozaharide sau galactooligozaharide, comparați cantitatea zilnică cu doza din studii.
- Le conține pe amândouă? Atunci produsul poate fi un simbiotic. Întrebați producătorul dacă există un studiu al amestecului, nu doar al componentelor separate.
- Este un aliment fermentat? Mențiunea „cu culturi vii” nu face din aliment un probiotic, decât dacă este indicată o tulpină cu studii în cantitatea respectivă.
Dacă eticheta nu răspunde la una dintre întrebări, întrebați producătorul sau farmacistul în ce studiu a fost testată această doză din acest ingredient.
Ce nu știm încă
Nu este clar de ce același prebiotic acționează diferit la persoane diferite. O ipoteză este că răspunsul depinde de compoziția inițială a microbiotei, dar în studiile citate acest lucru nu a fost verificat. Nu este clar nici în ce măsură schimbarea unor genuri bacteriene este utilă în sine. În studiul Vandeputte și colab. (2017), scăderea genului Bilophila este asociată cu scaune mai moi, dar corelația este slabă (r = −0,22) și nu dovedește o relație cauzală.
Definiția postbioticului a fost adoptată abia în 2021, de aceea publicațiile mai vechi descriu aceleași preparate cu alți termeni, cel mai des „bacterii inactivate termic”. Combinațiile de probiotic și postbiotic sau de probiotic și prebiotic sunt rareori studiate ca întreg, iar definiția simbioticului cere dovezi tocmai pentru amestec.
Different Biotic: în ce categorie se încadrează
Different Biotic combină două dintre categoriile din acest articol. LactoSpore® este Bacillus coagulans MTCC 5856, o bacterie sub formă de spori, adică ingredientul probiotic. IMMUSE™ este Lactococcus lactis inactivat (LC-Plasma), adică un postbiotic conform definiției ISAPP. În descrierea produsului nu este menționat un substrat prebiotic, așa că, după definiția lui Swanson și colab. (2020), produsul nu este un simbiotic.
Cantitatea de spori și cantitatea de celule inactivate se măsoară diferit, iar în descriere este indicat un singur număr total, de peste 102 miliarde de bacterii pe doză, fără împărțire între cele două ingrediente. În sursele citate nu există un studiu al combinației într-o singură capsulă. Dacă doriți să comparați doza cu un anumit studiu, cereți producătorului cantitatea fiecărui ingredient.
În caz de boală cronică, imunitate scăzută, sarcină, alăptare sau tratament medicamentos, discutați administrarea cu medicul.
Când să mergeți la medic
Prebioticele, probioticele și postbioticele nu înlocuiesc consultul medical. Mergeți la medic dacă:
- constipația sau diareea durează mai mult de câteva săptămâni sau tranzitul intestinal se schimbă fără o cauză clară;
- observați sânge sau culoare neagră a scaunului, scădere în greutate inexplicabilă sau semne de anemie;
- aveți dureri abdominale puternice, balonare cu vărsături sau febră mare;
- aveți imunitate scăzută, faceți chimioterapie sau aveți un cateter venos central și vă gândiți la un produs cu microorganisme vii;
- gazele și balonarea apărute după începerea unui prebiotic nu se reduc la o doză mai mică.
Întrebări frecvente
Iaurtul este probiotic?
Iaurtul este un aliment fermentat. Conform definiției confirmate de Hill și colab. (2014), probiotic este doar un produs cu microorganisme vii care, în cantitate adecvată, aduc un beneficiu demonstrat. Un iaurt poate corespunde acestei definiții dacă conține o tulpină specificată într-o cantitate studiată.
Toate fibrele sunt prebiotice?
Nu. Conform definiției lui Gibson și colab. (2017), prebioticul trebuie să fie utilizat selectiv de microorganismele din organism și să aibă un beneficiu documentat pentru sănătate. Multe fibre acționează altfel sau nu au astfel de studii.
Prebioticul trebuie luat împreună cu un probiotic?
Nu este obligatoriu. Cele două categorii au studii separate. Combinația se numește simbiotic, iar potrivit Swanson și colab. (2020) beneficiul amestecului trebuie demonstrat separat, așa că nu se poate presupune că asocierea aduce întotdeauna mai mult.
Câtă inulină a fost studiată?
În studiile citate, doza este de 10–12 g pe zi. Evaluarea EFSA se referă la 12 g de inulină nativă din cicoare pe zi și precizează că efectul este benefic doar dacă nu duce la diaree. Dacă apar gaze sau diaree, reduceți cantitatea și discutați administrarea cu medicul sau farmacistul.
Postbioticele trebuie păstrate la frigider?
Postbioticele nu conțin celule vii, așa că efectul lor nu depinde de supraviețuirea bacteriilor. Condițiile de păstrare sunt totuși stabilite de producător și sunt indicate pe ambalaj.
Surse științifice
- Hill C, Guarner F, Reid G, et al. „Expert consensus document: The International Scientific Association for Probiotics and Prebiotics consensus statement on the scope and appropriate use of the term probiotic”, Nature Reviews Gastroenterology & Hepatology, 2014. doi.org
- Gibson GR, Hutkins R, Sanders ME, et al. „Expert consensus document: The International Scientific Association for Probiotics and Prebiotics (ISAPP) consensus statement on the definition and scope of prebiotics”, Nature Reviews Gastroenterology & Hepatology, 2017. doi.org
- Swanson KS, Gibson GR, Hutkins R, et al. „The International Scientific Association for Probiotics and Prebiotics (ISAPP) consensus statement on the definition and scope of synbiotics”, Nature Reviews Gastroenterology & Hepatology, 2020. doi.org
- Salminen S, Collado MC, Endo A, et al. „The International Scientific Association of Probiotics and Prebiotics (ISAPP) consensus statement on the definition and scope of postbiotics”, Nature Reviews Gastroenterology & Hepatology, 2021. doi.org
- Marco ML, Sanders ME, Gänzle M, et al. „The International Scientific Association for Probiotics and Prebiotics (ISAPP) consensus statement on fermented foods”, Nature Reviews Gastroenterology & Hepatology, 2021. doi.org
- EFSA Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies (NDA). „Scientific Opinion on the substantiation of a health claim related to ‘native chicory inulin’ and maintenance of normal defecation by increasing stool frequency pursuant to Article 13.5 of Regulation (EC) No 1924/2006”, EFSA Journal, 2015. doi.org
- Vandeputte D, Falony G, Vieira-Silva S, et al. „Prebiotic inulin-type fructans induce specific changes in the human gut microbiota”, Gut, 2017. doi.org
- Watson AW, Houghton D, Avery PJ, et al. „Changes in stool frequency following chicory inulin consumption, and effects on stool consistency, quality of life and composition of gut microbiota”, Food Hydrocolloids, 2019. doi.org
Materialul are caracter informativ și nu înlocuiește consultarea cu un medic sau cu un alt specialist medical calificat. Suplimentele alimentare nu sunt destinate diagnosticării, tratării sau prevenirii bolilor.
